Vremea acum: -
Min: Min: 9°C / Max: Max: 19°C
Min: Min: 9°C / Max: Max: 19°C
Vatra Dornei Live
Vezi aici imagini in direct de pe Partia Parc din Vatra Dornei
Asculta Radio Live
Asculta acum direct de pe internet!
RADIO ORION VATRA DORNEI
Vatra Dornei de altadata
Sustine Vatra Dornei!
Cine e online?
Avem 45 vizitatori online
Pagina in dezvoltare!
Daca observati o eroare de afisare sau functionalitate va rugam sa ne anuntati imediat apasand aici!
| Un bolnav de cancer din Saru Dornei, scrie poezii in spital |
 |
 |
 |
| Scris de Administrator | |||
| Vineri, 21 Martie 2008 00:00 | |||
Un bolnav de cancer, pentru care spitalul a devenit o a doua casa, incearca sa uite de necrutatoarea maladie scriind poezii.
Ajutat de primarul si invatatorul din comuna Saru Dornei, unde isi are domiciliul, barbatul a lansat anul trecut primul volum de versuri, iar pana in toamna vrea sa-l scoata si pe al doilea, ca sa aiba cu ce se lauda la intalnirea de 30 ani de la terminarea liceului.Face parte din aceeasi generatie cu omul politic Gheorghe Flutur, caruia i-a fost sef de clasa, si dedica creatiile literare proprii tuturor colegilor, consatenilor, prietenilor si cunoscutilor sai. Necasatorit, dar cu “iubiri interzise” Mihai Iordache s-a nascut la 24 noiembrie 1960, in satul Neagra Sarului, comuna Saru Dornei, unde locuieste si in prezent. Scrie versuri, eseuri si proza si a publicat primele poezii in revista „Izvoare” a Liceului Silvic din Campulung Moldovenesc, al carui elev a fost intre anii 1974 si 1979. Este mandru ca face parte dintr-o generatie din care s-au remarcat cativa oameni politici si cercetatori cunoscuti - una dintre personalitati fiind chiar Gheorghe Flutur - iar el a fost seful clasei in care presedintele PD-L Suceava si ceilalti colegi deveniti celebri intre timp au invatat. Mihai Iordache provine dintr-o familie simpla, de agricultori de munte si a lucrat timp de aproximativ 20 de ani la Ocolul Silvic Vatra Dornei. Nu este casatorit pentru ca „n-a fost sa fie”, dar a avut „cateva iubiri interzise”. A fost diagnosticat cu cancer in 2005, iar de atunci se lupta cu teribila boala, impartindu-si viata, in mod egal, intre spitale si casa. In 2007, sub pseudonimul Mihnea Iorda, a publicat primul sau volum de poezii: „Secunda cand timpul se opreste…”. Cartea a vazut lumina tiparului in 300 de exemplare (pe care le ofera neconditionat persoanelor care inseamna ceva pentru el), prin grija primarului din Saru Dornei, Catalin Iordache, cu care este ruda, si a invatatorului Gicu Pohoata din comuna. Creatii literare in spital, printre suferinzi si muribunzi Este un pacient cunoscut al sectiei de Oncologie din cadrul Spitalului Judetean de Urgenta Suceava si spune ca, desi nu s-a „imbolnavit” de poezie asa cum s-a imbolnavit de cancer, pentru el inseamna foarte mult. Nu pretinde ca stie ce este aceasta arta si nu scrie pentru a obtine castiguri materiale, ci pentru a lasa ceva ca amintire a trecerii sale prin aceasta viata. „E un fel de a-mi exprima gandurile pe care nu le pot exprima prin alte mijloace. Scriu poezii, eseuri simple, maxime, aforisme, cugetari, ganduri pe care eu le numesc <nepieptanate>, bancuri, sunt un fel de cocktail al literaturii. Cand lucram in padure, la canton, de teama sa nu-mi pierd ideile le scriam si pe pachetele de Carpati fara filtru, cu chibrituri arse, fiindca altceva nu aveam la indemana”, precizeaza Mihai Iordache. Cea mai mare parte a creatiilor sale literare sunt realizate in spital, printre bolnavi si muribunzi, o lume de care el este constient, dar in acelasi timp reuseste sa se detaseze, si care se regaseste frecvent in ceea ce scrie. De altfel, printre pacientii internati a pus bazele primei sale carti, acest lucru intamplandu-se in 2003, cand a stat doua saptamani la spitalul „Sf. Spiridon” din Iasi, unde a fost operat de cataracta la unul din ochi. „Sunt un om modest si scriu despre comunicare, natura, univers”, s-a prezentat Mihnea Iorda, cu prilejul lansarii volumului I de versuri. Este un optimist, iar curiozitatea e cea care ii da forta Spune ca este pretentios la continutul si forma poeziilor, la el toate fiind „rimate si cu sens filozofic”. Este un optimist si are o mare sete de cunoastere, curiozitatea fiind cea care ii da forta. Multe din poeziile sale sunt scrise in acrostih, iar altele intr-un stil despre care spune ca-l reprezinta, si anume „alfabetul pe 4 coloane, de la A la Z, cu rima, tot un fel de acrostih, dar alfabetizat”. Neaparat, insa, fiecare poezie are la final o strofa pe care el o defineste „de esenta”, care reda concis mesajul creatiei. Pana in toamna, cand are intalnirea cu colegii de liceu, e musai sa scoata si volumul II de versuri, care va contine 100 de poezii si se va intitula „Ultimul refugiu – De vorba cu mine”. Executia curcubeului (acrostih refelexiv 7-7) Rosu, e culoarea sangelui din rana; Ornaju-a unui soare, ce cade spre apus; Galbenul e ceara, ce plange pe-o icoana; Verdele e viata, cu clorofila-n... !sus Albastru este cerul cu marile-n... oglinda; Invers, un cer lichid, dublat la indigo. Violeta-i raza, ce-n noapte o sa se-ntinda; Viata si cu moartea fac reciproc... misto! Infernul, peste el, ca cer... are oceane; Albastru ca si cerul, care-i subsol la... stele. Verzi sunt algele, vezi viata-n mare pe ecrane Galbena e lava, de aur in vulcani... inele! Oricat ar incerca, lumina sa-l... ajute, Ramane un semicerc, de curcubeu, sub... noi! Un vis de sadic orb, ar vrea sa-l execute. Culorile lui, insa, vor lumina din... ploi! P.S. Un curcubeu in spatiu, ar fi un cerc... inchis, Dac-ar mai fi un soare, ascuns pe sub... vulcani, Titeiul este-o mostra: cand iese din... abis, Arata „ROGVAIV-ul”, pastrat de mii si mii de ani. Cristina TURCU
|
