Vremea acum: -
Min: Min: 9°C / Max: Max: 19°C
Min: Min: 9°C / Max: Max: 19°C
Vatra Dornei Live
Vezi aici imagini in direct de pe Partia Parc din Vatra Dornei
Asculta Radio Live
Asculta acum direct de pe internet!
RADIO ORION VATRA DORNEI
Vatra Dornei de altadata
Sustine Vatra Dornei!
Cine e online?
Avem 44 vizitatori online
Pagina in dezvoltare!
Daca observati o eroare de afisare sau functionalitate va rugam sa ne anuntati imediat apasand aici!
| Povestea unei icoane |
 |
 |
 |
| Scris de Administrator | |||
| Sâmbătă, 13 Februarie 2010 00:00 | |||
|
Un musafir nepoftit
Faptul ca o icoana poate avea un fel de vointa proprie, n-ar trebui sa surprinda pe nici un om care este cu adevarat credincios. Cind e vorba de credinta, nimic n-ar trebui sa para miraculos, iar icoana din povestea noastra, cu atit mai putin. Pentru ca este o poveste, incepem ca atare: intr-o buna zi, un cetatean, intra in biroul unui om de afaceri dornean. Acesta il pofteste pe om sa se aseze, dar nu-si ia privirea de la geanta mare de rafie pe care o cara musafirul nepoftit. Ii da omului o cana cu apa dupa care il intreaba carui prilej ii datoreaza vizita? Musafirul, imbracat umil, nebarbierit, un pic agitat, il intreaba daca el este persoana pe care o cauta, pentru ca are un obiect care l-ar putea interesa. Omul ii confirma ca el e cel in cauza, si incearca sa grabeasca preludiul care se prelungea nespus de mult, si care incepu sa-l irite, avind dealtfel si foarte mult de lucru. Suspansul continua pina cind strainul il intreba daca nu e interesat de o icoana veche, desi intrebarea putea sa para fara sens, mai ales ca un perete intreg din biroul omului de afaceri era plin de icoane si candele aprinse. Primind un raspuns pozitiv, omul incepe sa desfaca fermoarul de la geanta, iar cu miinile tremurinde, scoate meticulos o icoana invelita intr-o hirtie de ziar. O explicatie ciudata „Stiti, o ruda de-a mea din Ucraina mi-a trimis icoana asta. Am fost si la notarul cutare, de-aici din Dorna si treaba-i buna, nu va faceti griji, nu e furata si n-o s-aveti probleme. E autentica, din ortodoxia ruseasca, veche tare, obiect de valoare, va zic io, n-are nimeni asa ceva. Io n-as fi dat-o, da’ am nevoie de bani, stiti, is somer si cam bolnav. Puteam s-o vind in vest, da’ ma grabesc si o dau iefina tare, doar citeva zeci de milioane...” Ispita Omul a simtit din prima clipa ca icoana trebuie sa ramina in casa lui. Nu stia exact atunci de unde provenea, daca fusese furata sau nu, dar a realizat imediat ca fiind din Ucraina, de linga Cernauti, vine sigurdintr-o zona in care credinta ortodoxa este bine conturata in sufletul oamenilor. Ce se gindi omul nostru: „ Trebuie s-o cumpar, si mai vedem.” Ia icoana si o duce la specialisti pentru autentificare. Cei care o expertizeaza se minuneaza de icoana iar dupa vreo doua zile, dau si verdictul: icoana are in jur de 130-140 de ani si vine din inima ortodoxiei rusesti. Se intoarce omul acasa, plateste icoana, dupa care, mindru tare, o pune pe birou, ca s-o vada tot timpul, si sa-i poarte noroc in viata si in afaceri. Tot felul de oameni ii calca pragul, se minuneaza la rindul lor de icoana patronului, cerindu-i totodata detalii despre ea. Desi ar fi putut s-o doneze unei bisericute pe care afaceristul o construise undeva in muntii Dornei, nu face acest lucru si se ataseaza de ea din ce in ce mai mult. Mai are ceva mustrari de constiinta din cind in cind, insa egoul omului isi construise deja hainele frumoase in care sa-si gaseasca scuze fata de propria constiinta. Icoana lumina tot in jurul proprietarului ei, atmosfera fiind intotdeauna calma si cu multa pace sufleteasca. Ceea ce nu stia nici noul ei proprietar si nici cei care o vedeau, era ca icoana facea de fapt in casa acestuia doar un mic popas, pentru ca ea isi cauta de fapt odihna finala in Casa Fiului Sau. Si aceasta casa se pregatea undeva in orasul Vatra Dornei. Biserica din curtea spitalului Preotul Cristian, venit nu de mult in oraselul nostru de munte, cu misiunea de a face o bisericuta in curtea spitalului, ii calca intr-o zi pragul casei omului nostru din poveste si ramine traznit pe loc de frumusetea icoanei si de forta pe care o emana aceasta. Asa cum ti se intimpla in viata de zi cu zi, atunci cind realizezi ca un om iti va ramine prieten pe viata sau o femeie anume va fi mama copiilor tai, asa si-o fi spus si preotul Cristian cind a vazut icoana. Nu indrazni sa-i spuna insa patronului ca si-ar dori aceasta icoana in umila lui bisericuta in care vor veni oameni din spital sau din tot orasul ca sa se roage lui Dumnezeu si Maicii sale. Implinirea Capela din curtea spitalului incepea sa prinda contur, fiind realizata intr-un timp record datorita implicarii totale a parintelui Cristian. S-a ajuns si la ziua in care parintele simtea ca in aceasta bisericuta modesta mai trebuia sa vina ceva, cine stie, poate chiar icoana pe care o zarise in biroul acelui om de afaceri dornean. In acest timp, proprietarul icoanei a primit, fara sa stie sigur de unde, gindul cel bun, si anume ca aceasta icoana se potriveste perfect micutei biserici din lemn din curtea spitalului, acolo unde, fiind aproape de bolnavi, isi va gasi atit sfirsitul calatoriei ei, cit si pacea, oferind in acelasi timp, pacea si linistea sufletelor noastre, a celor care cu credinta si cu sinceritate ne rugam si ne vom ruga in fata ei. Parintele Cristian a primit cu multa emotie si cu lacrimi in ochi, vestea ca va avea un „musafir important” in bisericuta lui, luind aceasta si ca pe un semn ca Maica Domnului nostru Iisus Hristos, Imparateasa Cerului si a Pamintului, a binecuvintat si a implinit efortul sau, credinta sa, dar si rugaciunea sa. Capela 
Bisericuta de lemn reprezinta pentru credinciosii dorneni un exemplu de creativitate, simplitate, smerenie, modestie, care impreuna alcatuiesc un locas de rugaciune, aratind ca se poate cu eforturi putine, sa demonstram ca nu valoarea zidurilor conteaza, ci zidirea din sufletele noastre, inaltarea noastra spirituala. Astfel, s-a intimplat in istoria poporului roman, care nu a beneficiat intotdeauna de catedrale somptuoase, dar a reusit prin credinta, prin rugaciune, sa transmita peste generatii mostenirea noastra spirituala, care da valoare suprema neamului nostru. Ii dorim parintelui Cristian sa aiba binecuvintarea sfintilor Chir si Ioan, doctorii fara de arginti, patronii bisericutei, a Sfintului Vasile, a Maicii Domnului si a Sfintei Treimi, in munca lui, in efortul lui de vindecare a sufletelor noastre. P.S. Capela este deschisa in fiecare zi intre orele 8-19, iar toti cei „osteniti si impovarati” sunt asteptati sa-i calce pragul. Mihai CIOATA
|
