Vremea acum: -
Min: Min: 9°C / Max: Max: 19°C
Min: Min: 9°C / Max: Max: 19°C
Vatra Dornei Live
Vezi aici imagini in direct de pe Partia Parc din Vatra Dornei
Asculta Radio Live
Asculta acum direct de pe internet!
RADIO ORION VATRA DORNEI
Vatra Dornei de altadata
Sustine Vatra Dornei!
Cine e online?
Avem 87 vizitatori online
Pagina in dezvoltare!
Daca observati o eroare de afisare sau functionalitate va rugam sa ne anuntati imediat apasand aici!
| Pentru Bucovina noastra (Articolul lui Constantin Loghin in “Revista Bucovinei” nr. 9-10 din 1944) |
 |
 |
 |
| Scris de Administrator | |||
| Joi, 27 August 2009 00:00 | |||
|
Traim, dupa cum se afirma public, in plina era democrata, cand cetatenii au dreptul sa-si spuna liber cuvantul in orice privinta si sa participe efectiv la conducerea treburilor obstesti. A participa, insa, la arta guvernarii tarii inseamna a lupta, iar a lupta are la baza organizarea.
De aceea, asistam la asocierea cetatenilor in partide, uniuni, sindicate etc., fiecare cetatean ce se respecta grabindu-se a se incadra in organizatiile existente sau a infiinta altele noi pentru a-si pastra, astfel, valorifica drepturile. Reinvie peste noapte asociatii de mult perimate sau se nasc unele noi, fiecare din ele tinzand sa corespunda unui scop, sa reprezinte o serie de interese comune. Cine se izoleaza si nu se mai inscrie (adera) la o organizatie oricare ar fi ea, este desconsiderat si risca sa fie marginalizat, vremurile de astazi fiind a celor ce se agita si lupta. Si noi, bucovinenii, suntem o categorie de cetateni ai acestei tari, numerosi si raspanditi pe tot cuprinsul ei. Desi suntem uniti de peste un sfert de veac cu tara, totusi, inca mai avem interesele noastre, deosebite de cele ale celorlalte provincii, interese care, in urma ultimilor evenimente, au devenit mai acute si mai evidente ca in trecut. Avem si noi particularitatile noastre, revendicarile noastre, dreptul nostru de a trai normal intr-o tara normala. Dar, ca aceste drepturi sa fie auzite si luate in consideratie acolo unde se cuvine, ele trebuie sa fie spuse, aratate si subliniate. Cine sa o faca ? Cine sa ridice glasul in numele nostru ? Sau cine trebuie sa o faca ? In zadar asteptam noi, fiecare in coltul unde ne-am retras si ne rumegam amarul, sa se ridice spontan omul sau oamenii care sa se agite, sa lupte in numele nostru si pentru noi, iar noi, de acolo din umbra, sa-i aplaudam si sa profitam de pe urma actiunii lor, fara sa fi miscat vreun deget. In zadar asteptam aceasta minune! Au trecut timpurile eroismului romantic, cand unul lupta si se sacrifica pentru toti, iar ceilalti beneficiau. Astazi, individul nu mai conteaza, n-are nici o putere de afirmare si este strivit fara crutare, numai masele, si anume masele organizate isi pot impune revendicarile si vointa. Oare unde sunt organizatiile bucovinenilor? Unde sunt conducatorii acestor organizatii? Partidele politice? Acestea au mai existat si in trecut si am vazut, cat de putin au facut si puteau face mult mai mult pentru Bucovina. Astazi aceste partide, mai mult ca oricand, sunt preocupate sa satisfaca interesele celor ce striga si nu se sinchisesc de indivizii care se adancesc in anonimat. Dar oamenii nostri politici unde sunt ? Cei, care timp de doua decenii, s-au batut cu pumnul in piept, strigand ca ei si numai ei, reprezinta Bucovina, impingand in umbra pe oricine incerca sa se ridice, au disparut de pe orizontul Bucovinei, de parca i-ar fi inghitit pamantul. Dupa ce s-au capatuit bine pe unde s-au capatuit, nu se raspund de loc, ca nu cumva sa nu-si pericliteze situatia dobandita acolo unde sunt. Si atunci, cine sa ridice cuvantul ? Cine sa ne strige durerile ? Evident ca numai din mijlocul nostru trebuie sa rasara purtatorii de steag. Sunt atatia si atatia bucovineni, imprastiati pe tot cuprinsul romanesc. Nu exista oras sau orasel cat de mic ba chiar nici sat mai mare, unde sa nu se gaseasca un numar oarecare de romani originari din Bucovina. Sunt apoi, o serie de cetateni, care nu sunt originari din Bucovina, dar care au trait acolo ani de zile ca functionari, ca negustori, ca meseriasi sau ca industriasi. Toti acestia isi marturisesc si astazi simpatia lor pentru Bucovina, deoarece s-au simtit bine acolo, iar unii dintre ei, au acumulat acolo averi frumoase. Cu totii pastreaza acestei Bucovine o amintire calda si recunoscatoare. N-am auzit pe nici unul dintre ei gasindu-i vreun defect. Toti acestia, atat cei originari din Bucovina, cat si cei care au trait ceva vreme in Bucovina, ca si cei care o iubesc constant, fara sa fie legati de ea – si cati sunt dintre acestia! – trebuie organizati, condusi si indreptati spre micile si marile interese majore ale Bucovinei. Dar, inca o data, cine sa o faca? In ce organizatie, sub ce steag sa se adune bucovinenii si prietenii Bucovinei? Si apoi – s-o marturisim sincer – mai are cineva curaj s-o faca? Cine dintre noi nu cunoaste firea bucovineanului in materie de organizare? “Fa tu, ca eu sunt pentru”, iti raspunde prompt si stereotip acela caruia i te adresezi sa sprijine un astfel de initiativa de organizare. Iar cand apelezi la banii lui – caci fiecare fel de organizare are nevoie de jertfe banesti – iti arunca generos cateva zeci de lei drept cotizatie la organizatia proiectata sau drept abonament la o publicatie, fiind adanc convins ca si-a facut pe deplin datoria. Incolo, fiecare ramane comod in barlogul sau cald sau rece dupa cum este, te aproba, te aplauda, ce-i drept, dar de la distanta si in cerc cat mai restrans pentru ca nu cumva gestul sa-l oblige la mai mult decat a dat si nu a facut. Organizarea de azi difera de cea din trecut. Astazi organizarea inseamna zbucium, sacrificiu de energie si de bunuri si poate chiar calvar. Nu este suficient sa se agite numai doi, pentru ca zbuciumul lor ar fi zadarnic, daca in urma lor nu se agita o masa organizata, care sa-i sustina zgomotos si sa-i impinga mereu inainte. Lozinca nu trebuie sa fie “Fa tu, ca eu sunt pentru” ci hai sa facem cu totii, sa ne sacrificam cu totii si daca e nevoie, sa platim cu totii. Aceasta societate in care traim a fost vatra romanismului din Bucovina in cele mai grele timpuri prin care a trecut neamul romanesc de acolo, si spre cinstea lor si-au facut pe deplin datoria. A sosit iarasi, vremea ca tot ea sa ne fie simbol de rezistenta si conservare nationala. Dar ea nu-si poate indeplini aceasta grea misiune, decat, daca e sprijinita din toate partile. In jurul ei trebuie sa se grupeze tot ce este bucovinean si simte bucovineste. col.(r.) Ioan ABUTNARITEI
|
|||
| Ultima actualizare în Vineri, 28 August 2009 17:15 |
