Vremea acum: 21°C
Min: 12°C / Max: 22°C
Min: 12°C / Max: 22°C
Vatra Dornei Live
Vezi aici imagini in direct de pe Partia Parc din Vatra Dornei
Asculta Radio Live
Asculta acum direct de pe internet!
RADIO ORION VATRA DORNEI
Vatra Dornei de altadata
Sustine Vatra Dornei!
Cine e online?
Avem 76 vizitatori şi 1 membru online
Pagina in dezvoltare!
Daca observati o eroare de afisare sau functionalitate va rugam sa ne anuntati imediat apasand aici!
| Eminescu – calator prin Basarabia de Sud |
 |
 |
 |
| Scris de Administrator | |||
| Sâmbătă, 20 Iunie 2009 00:00 | |||
|
In acest ianuarie al anului 2009, doi jurnalisti tineri, Simona Lazar si Tudor Cires au facut o vizita la Odessa la locurile legate de trecerea poetului national al romanilor Mihai Eminescu.
Concluziile pe care le-au tras cei doi ziaristi de la Jurnalul National incerc sa vi le prezint asa cum le-am inteles eu: 1. La Odessa – singurul tarm de unde Eminescu a privit indelung marea, nu se gaseste un loc pentru bustul poetului. In august 1885, la doua saptamani dupa sosirea sa la Odessa, Eminescu trimitea o scrisoare prietenului sau, Burla, “Dusmanul cel mai mare al singuratatii mele, e uratul. Persoanele care sunt aici nu vorbesc decat ruseste sau leseste...Astfel desi nu tocmai vorbaret de felul meu, sunt condamnat la neutism absolut. Vantul si valurile lacului, cu freamatul lor neancetat, iata singurul acompaniament al zilelor si noptilor care se scurg uniform si monoton, ca bataile unui ceasornic de perete. Rogu-te dar, sa nu ma uiti aici, irosit printre rusi”. Eminescu ii mai scria lui Burla ca are nevoie de 100 de ruble pentru plata tratamentului, a vizei si a biletului de intoarcere, dar si a unei camere inchiriate vreo doua zile, la Odessa, pentru rezolvarea acestor treburi. Primul loc vizitat in Odessa este casa doctorului Iachimowicz, care l-a consultat si in sanatoriul caruia a stat o luna si jumatate, pentru tratament. Al doilea este hotelul Strasbourg, pe bulevardul Ecaterina, unde poetul a stat, in asteptarea banilor de acasa. Cladirea mai exista, se intra printr-un gang intr-o curte interioara, ca de han, si se urca pe scari de lemn la camerele dispuse de-a lungul unei verande – balcon. Constructia, nu mai adaposteste, azi, un hotel, dar ar fi meritat, poate asezarea unei placi comemorative care sa mentioneze trecerea poetului prin acel loc. 2. Decapitarea statuiei lui Eminescu Exista aici la Odessa, o poveste ciudata, legata de bustul poetului, sculptat de artistul plastic roman Alexandru Pana si instalat pe bulevardul Francez, in anul 1995. Autoritatile regiunii Odessa au acceptat amplasarea lui in fata Universitatii de Limbi Straine din Odessa, inconjurat de tei si orientat cu fata spre Marea Neagra – pentru ca aici este singurul loc unde poetul ar fi privit, tihnit, marea, pe care a cantat-o in versurile lui. Cam tot pe atunci “in contrapartida” romanii il primeau cu bratele deschise pe Taras Sevcenko scriitor national al ucrainenilor si reprezentant important al romantismului literar slav, al carui bust a fost instalat intr-un spatiu superb in Bucuresti in Parcul Herastrau, cu privirea spre intinderea lacului. Bustul de bronz al poetului care spunea in “Caucazul” “Sufletul nostru nu poate muri, libertatea nu moare niciodata” are si azi un loc privilegiat in parcul bucurestean. Dar la Odessa, in anul 1999, intr-o noapte de noiembrie, bustul lui Eminescu a disparut, fiind smuls de pe postament prin taierea barei de metal care il fixa pe soclu. Statuia fusese adusa de la Bucuresti si instalata la Odessa de muncitorii firmei firmei “Arcom” care la acea vreme lucrau la construirea combinatului siderurgic KRIVOI ROG. De atunci au trecut 10 ani, de la decapitare, postamentul a fost lasat fara marmura care il placa, de catre vandalii locali si arata jalnic. Furtul bustului din bronz a fost anchetat de politia locala, care timp de 10 ani nu a gasit nici un vinovat si care probabil se va prescrie. Cu toate acestea in anul 2003 in luna mai, la Odessa a fost adus un alt bust al lui Eminescu. Acesta este opera sculptorului Marcel Manastireanu si a fost donat de municipalitatea din Botosani. In 6 ani Consulatul Romaniei la Odessa – in incinta caruia se afla, acum – nu a putut convinge autoritatile locale sa aprobe reinstalarea bustului intr-un loc privilegiat din oras, in ciuda numeroaselor interventii facute. Un asemenea loc spunea scriitorul Vadim Bacinschi, ar putea fi pe bulevardul Alexandrovschi. 3. Gustul Intrainarii Pe de alta parte, mai exista o problema legata de perceperea lui Eminescu, drept poet roman. Spre deosebire de regiunea Cernauti (Bucovina de nord istorica) unde majoritatea etnicilor romani se declara ca atare, in regiunea Odessa, la recensamantul din 2001, doar 724 de persoane s-au declarat ca fiind romani, ceilalti, pana la aproape 130.000 s-au declarat etnici “moldoveni”. In cazul acesta de ce ar cere Bucurestiului o atentie sporita din partea autoritatilor ucrainene pentru cele cateva sute de romani, daca azerii, afganii in regiunea Odessa sunt mai multi decat romanii? De ce ar cere un loc pentru “Eminescu”, poetul national al romanilor, cand in scoli el este studiat ca un clasic al literaturii moldovenesti dupa manualele facute la Chisinau de apologetiimoldovenismului. Si aceasta in conditiile in care literatura si tipariturile din Romania nu pot intra in Ucraina prin punctele vamale. La intrebarea “va mai exista vreodata un bust al lui Eminescu, la Odessa?” am putea raspunde astfel: “Poate. In ziua in care va fi adus unul de la Chisinau, iar pe postament se va scrie – Mihai Eminescu – poet moldovean”. Bustul aflat in incinta Consulatului Romaniei la Odessa, deocamdata, va simti, ca si poetul odinioara, gustul instrainarii... 4. Glossa pentru cei 7 tei eminescieni Ziaristul Tudor Cires impreuna cu Sandu Dorogan, presedintele Tele-Radio Moldova in aprilie 1996, au cumparat puieti de tei in numar fara sot crescuti in Basarabia din samanta damboviteana. I-au dus, apoi, la Odessa unde, impreuna cu consulul Romaniei, Mircea Bonciu, i-au plantat, sa vegheze singuratatea poetului: “S-aud pe valuri vant, Din munte talanga, Deasupra-mi teiul sfant, Sa-si scuture creanga...” Testamentul poetului se putea implini, acolo, la malul marii, la Odessa. Un val inspumat, un tei, sapte tei. Au crescut, dupa aceea, o vreme, dand mugure, frunza, floare, facand umbra...Pana intr-o zi, cand o ploaie acida le-au vestejit frunza si le-au uscat radacina. Totusi s-a ajuns la concluzia ca nu a fost o ploaie acida ci din contra, o mana criminala a turnat otrava langa tulpinile tinere de tei si le-au ucis, acesta este adevarul. Teii aceia, fara sot ca si plopii, pareau in mintea autoritatilor antiromanesti prea plini de seva romaneasca. col.(r) IOAN ABUTNARITEI
|
