Vremea acum: -
Min: Min: 9°C / Max: Max: 19°C
Min: Min: 9°C / Max: Max: 19°C
Vatra Dornei Live
Vezi aici imagini in direct de pe Partia Parc din Vatra Dornei
Asculta Radio Live
Asculta acum direct de pe internet!
RADIO ORION VATRA DORNEI
Vatra Dornei de altadata
Sustine Vatra Dornei!
Cine e online?
Avem 87 vizitatori online
Pagina in dezvoltare!
Daca observati o eroare de afisare sau functionalitate va rugam sa ne anuntati imediat apasand aici!
| Un actor grabit din Cernauti – iunie 1940 |
 |
 |
 |
| Scris de Administrator | |||
| Duminică, 14 Martie 2010 00:00 | |||
|
In iunie 1940 in urma ultimatului sovietic, nordul Bucovinei alaturi de Basarabia si tinutul Hertei au intrat in componenta U.R.S.S. Romanii de aici, cazuti sub stapanire bolsevica au cunoscut calvarul suferintelor si umilintelor. In acest articol incerc sa va prezint foarte pe scurt consemnarile actorului bucovinean Pepe Georgescu, de la Teatrul National din Cernauti.
In anul 1941, imediat dupa ce a reusit sa treca granita noua, impusa, refugiindu-se in Romania, si-a publicat relatarile din Cernautii instrainati in lucrarea “265 de zile la Cernauti sub ocupatie bolsevica”, foarte putin cunoscuta astazi in Romania si in special in Bucovina. Unele autoritati din Cernauti stiau despre evenimentele ce vor urma inca din ziua de miercuri, 26 iunie 1940. Poate de aceea camioanele lor, incarcate cu arhiva si bagaje, plecau in dimineata zilei de joi, 27 iunie din Cernauti intr-o trecere complice, cu rusinea ca au cheltuit sume mari de bani fara sa stie mai curand ce se pune la cale peste Nistru. Joi dimineata se stia ca Sovietele au unele pretentii teritoriale, dar nu se stia pana unde si ce termen au dat. In oras era un haos complet. In fata autoritatilor stationau camioane gata pentru incarcare. Masinile si trasurile plecau spre gara incarcate cu persoane si bagaje, ca sa se intoarca la aceleasi adrese sa ia alte geamantane si baloturi. Pe strazi era o aglomeratie de nedescris, militari grabiti se indreptau spre diferite autoritati militare sau civile. Functionarii institutiilor erau plecati de la birouri dupa informatii suplimentare in legatura cu evenimentele, stateau grupuri pe la colturi de strazi sau rezemati de barele vitrinelor. Femeile ieseau sau intrau in pravalii fara sa cumpere ceva anume. In Piata Unirii, muncitori si oameni fara ocupatie stateau cu gura cascata fumand tigara dupa tigara, incurcand pana si circulatia tramvaielor. La orele 21.00, posturile de radio romanesti au anuntat ultimatumul dat Soviete. Atunci a inceput adevarata panica. Lumea fugea de colo pana colo fara sa stie ce trebuie sa faca. Din gara Cernauti mai pleca un tren personal pe la ora 23.00. Foarte multi cernauteni s-au dus la gara si pentru ca nu mai aveau loc in acel tren au ramas toata noaptea in gara ca sa poata prinde macar trenul de dimineata. Toata noaptea cladirile autoritatilor si a caselor de locuit au avut luminile aprinse iar circulatia pe strazi a fost continua. Dinspre gara mare se auzeau zgomote asurzitoare de motoare si strigate nedeslusite. Pe cerul vechiului Cernauti zbura o escadrila de aviatie iar pe strazile lui deja si-au facut aparitia tancurile aducatoare de nenorociri. O parte a tancurilor au blocat intrarea strazilor iar alta se indrepta spre interiorul tarii pe care-l mai aveau de furat. Desi documentele oficiale prevedeau, 4 zile pentru evacuarea populatiei si ale bunurilor acesteia, realitatea a fost cu totul alta, imediat a aparut pe zidurile cladirilor ordonanta prin care se prevedea ca cine va parasi orasul va fi imediat impuscat. De la aparitia acestei ordonante a inceput calvarul populatiei romanesti ramasa in Cernauti si care nu mai avea nici o nadejde de scapare. Odata cu intrarea trupelor sovietice in Cernauti, a venit si teribila lor politie G.P.U. (denumire purtata intre anii 1922 – 1934 de fosta CEKA, viitorul KGB), agentii ei au impanzit imediat orasul, chiar in seara zilei au rechizitionat toate stofele si incaltamintea ramase in marile pravalii cernautene. A doua zi nu-i mai cunosteai, din jerpelitii si dezbracatii care au venit, apareau acum imbracati elegant cu imbracaminte noua, insa stangacia si lipsa de gust se putea observa de departe. Pe strada nu se putea vorbi nimic, pentru ca se risca arestarea imediata. Niciodata nu stiai cu cine vorbesti, de multe ori, chiar prietenii cei mai buni te tradau si te trezeai arestat si transportat cu duba la o inchisoare oarecare. Perchezitiile si arestarile se tineau lant, intre orele 1 si 4 dimineata se auzeau batai la usi si dupa ce ti se rascolea toata casa te aresta si erai dus cu duba la inchisoare doar pentru ca erai roman. Cred ca nu exista jale si revolta mai mare decat cea produsa de sistemul acesta de deposedare. Din locuintele romanilor, cea mai mare parte a mobilierului era ridicata in timpul noptii, incarcata in camioane si transportata in interiorul U.R.S.S. Dar nu numai cel al populatiei, ci si cel al institutiilor, toate materialele aflate in depozite, alimente, imbracaminte, stofe, incaltaminte, pielarie, sticlarie si altele au fost transportate iar populatia a ramas fara nici un mijloc de trai. Gandul de a fugi cu orice pret peste frontiera ii obseda pe toti romanii, dar aplicarea acestui gand era extraordinar de periculoasa si poate chiar imposibila. Granicerii bolsevici au intarit paza la frontiera, aveau arme automate si caini dresati dar mai cu seama angajasera o multime de tarani ucraineni din localitatile apropiate care erau in legatura cu granicerii sovietici. Acestia umblau prin preajma frontierei numai pentru a prinde refugiati si dupa ce le luau toti banii si obiectele ce le aveau asupra lor ii predau granicerilor sau militienilor din sate. Dupa mai multe discutii intre cunoscuti si in special cu nevasta-mea am hotarat sa fac tot ce pot sa obtin o convorbire telefonica din Cernauti cu Legatia Romana din Moscova. A doua zi, dupa multa alergatura si nenumarate interventii am fost autorizat, in schimbul unei taxe foarte mari sa vorbesc ce acesta, i-am descris toate nenorocirile noastre si disperata situatie a romanilor din Cernauti. Mi-a promis ca peste cateva zile voi primi o telegrama lamuritoare fata de situatia noastra. Am asteptat zadarnic, au trecut multe zile iar telegrama mea n-a mai venit. Atunci am luat legatura cu un taran din Cosmeni cu care m-am inteles ca sa ne treaca granita in Romania, clandestin. Pe la ora 9 seara a venit cu caruta, ne-am incarcat putinele lucruri pe care le mai aveam (era in luna august) am plecat si am ajuns in comuna Tarnauca din judetul Botosani. Dupa putina odihna prin lanuri de grau si porumb, am pornit spre targul Herta care era chiar pe frontiera. Am ajuns la vreo 200 metri de frontiera unde trebuia sa vina alt cetatean sa ne treaca, dar acesta n-a mai venit pentru ca a fost arestat, atunci am hotarat sa ma intorc la Cernauti. Peste cateva luni s-a zvonit ca un grup de tarani din Storojonet contra unei sume de bani ajuta intelectualii sa treaca in Romania. Realitatea era alta si anume, bolsevicii vazand ca populatia nu incearca sa treaca frontiera clandestin, a angajat o banda de tradatori din comunele Igesti, Ciudei si Crasna care veneau la Cernauti, ii ademeneau pe intelectuali, le luau banii si bagajele dupa care ii dirijau direct la pachetul de graniceri bolsevici. Traiau o viata foarte grea si lipsita de tot ceea ce insemna chiar strictul necesar. Am facut cel mai negru Craciun din viata mea, la 15 ianuarie 1941, orasul fierbea de multimea trupelor sovietice proaspat venite. Armatele sovietice defilau pe strazile Cernautilor iar noi stateam inchisi in casa si ascultam aparatul de radio. La 12 martie 1941, actorul Pepe Georgescu a reusit sa paraseasca Cernautii la 03.30 noaptea a plecat cu trenul, a ajuns la Vadul Siretului la 05.10, a coborat si pana la Bahrinesti trebuia sa mearga pe jos, unde a ajuns pe la 09.00 dimineata. Au fost verificati de graniceri, au desfacut toate valizele, au descusut hainele, au taiat captuseala, femeile au fost dezbracate, le-au smuls cerceii si inelele, la toti le-au luat ceasurile. La 17.00 s-a terminat jaful facut de granicerii bolsevici, au fost predati granicerilor romani care ii astepta la o bariera pe linia ferata. Dupa 9 luni de calvar, teroare, foame si umilinte au reusit sa se refugieze in Romania. col (r.) Ioan ABUTNARITEI
|
multi si-au dat o buna parte din viata pentru romania si romania .... chiar si acum