Vremea acum: -
Min: Min: 9°C / Max: Max: 19°C
Min: Min: 9°C / Max: Max: 19°C
Vatra Dornei Live
Vezi aici imagini in direct de pe Partia Parc din Vatra Dornei
Asculta Radio Live
Asculta acum direct de pe internet!
RADIO ORION VATRA DORNEI
Vatra Dornei de altadata
Sustine Vatra Dornei!
Cine e online?
Avem 89 vizitatori online
Pagina in dezvoltare!
Daca observati o eroare de afisare sau functionalitate va rugam sa ne anuntati imediat apasand aici!
| Rapirea Bucovinei dupa documente autentice |
 |
 |
 |
| Scris de Administrator | |||
| Sâmbătă, 13 Februarie 2010 00:00 | |||
|
„ Ocuparea Bucovinei nu corespunde cu asigurarile de amicitie ce se dau Portii de Curtea Austriei. Partea ocupata a Moldovei intrece in imbelsugare si valoare toata cealalta parte a tarii. Locuitorii Moldovei cer cu staruinta ca Poarta sa-i apere in contra unei pierderi atat de importante. Moldovenii se afla in mare neliniste, ce mijloace sa afle pentru a inlatura pericolul, daca sa lucreze ei singuri cu insesi puterile lor pentru a lor scapare sau daca, nefiind aparati de suzeranul lor, sa alerge la o alta putere straina.” Depesa lui Ghica Voda catre Poarta, citita de Thugut, in 4 ianuarie 1775. Pentru a intelege continutul documentelor si sensul lor, ma simt obligat a prezenta pe scurt personalitatile celor doi inalti functionari ai vremii. - Kaunitz, Wentzel-Anton (2.02.1711 – 27.06.1794) print de Kaunitz, cu o cariera diplomatica de succes. In 1741, este numit de catre Carol VI, consilier aulic, indeplinind misiuni diplomatice pe langa Papa, apoi pe langa regele Sardiniei, guvernator interimar al Tarilor de Jos, ambasador al Austriei la Paris. In 1752 este numit de Maria-Tereza cancelar al Curtii si al Statului, fiind timp de 40 de ani principalul om politic al Austriei. - Thugut, Frantz-Maria (08.03.1736 - 29.05.1818) baron si om de stat austriac. A absolvit Academia Orientala din Viena, este trimis la Constantinopol – in diferite functii, pana la cea de ambasador al Austriei. Din aceasta functie va negocia cedarea Bucovinei catre Austria. In urma succesului obtinut va fi rasplatit cu rangul de baron al imperiului. Discipol si prieten al lui Kaunitz, la retragerea caruia (1793) a fost numit director general al Afacerilor Externe. Mestesugurile odioase prin care Austria a izbutit a pune mana pe cea mai frumoasa parte a Moldovei, cu Campulungul, vechea republica romana, cu Suceava, capitala domnitorilor-eroi, cu cele mai renumite si mai bogate manastiri, ca Putna, purtatoarea oaselor lui Stefan cel Mare si Sfant, ar fi purtate pe cale orala din generatie in generatie daca nu aflam aceste documente originale din arhiva secreta a imperiului. Acestea contin corespondenta autentica dintre principele de Kaunitz cancelarul imperial al Maria-Tereza, si baronul de Thugut, ambasadorul austriac la Constantinopol, uciderea miseleasca a domnitorului patriot Ghica, care s-a opus din toate puterile sale rapirii Bucovinei la 11 octombrie 1777 la Iasi. Ele sunt scrise in limba germana, unele chiar traduse in limbile italiana si franceza. In continuare va voi relata pe scurt continutul lor, iata ce dezvaluie ele: Austria ravnea din totdeauna incorporarea Moldovei si a Valahiei, cand nu putea lua tot se multumea a lua parti si chiar particele. Pentru incorporarea totala a principatelor, Curtea din Viena avea nevoie de acordul Rusiei. La 6 iulie 1771 s-a incheiat un tratat secret intre Austria si Turcia. Austria promitea turcilor ca va lupta impotriva rusilor cu conditia ca rasplata sa fie intreaga parte a Valahiei care margineste cu granitele Ardealului si ale Banatului de alta parte Dunarea si raul Olt. Acest lucru nu s-a intamplat, dar a venit momentul impartirii Poloniei intre Rusia, Prusia si Austria, in anul 1772. La aceasta impartire, Austria s-a ales cu Galitia si Pocutia, vechi tinut al lui Stefan cel Mare. Odata cu luarea Galitiei, Austria avea nevoie de o legatura directa si usoara intre aceasta si Transilvania. La inceput i-a trebuit doar un drum prin Moldova fapt ce i-a inspirat ca este momentul sa ia chiar o provincie. Totusi Curtea de la Viena avea nevoie de un pretext pentru a lua acest tinut asupra caruia nu avea nici un drept. Si acest pretext a fost gasit repede. Maria-Tereza – a devenit stapana Pocutiei si care ii dadea dreptul de a intregi hotarele Pocutiei, si a reclamat doar intregirea hotarelor acestui tinut. In nota lui Kaunitz catre Thugut din 20 septembrie 1774 spunea ca “decizia imperiala este de a lua in stapanire partea nord a Moldovei. Iar in nota din 6 ianuarie 1775 sa aratam ministerului turcesc, ca afacerea este serioasa si grava. Si ca Curtea de la Viena vrea sa ia intai Bucovina si apoi o sa faca si tratatul necesar cu Turcia. Dar acea parte a Moldovei ce se dorea a fi luata in stapanire si apoi a se negocia, era ca si restul tarii ocupata de armatele rusesti. O data cu incheierea pacii de la Kuciuk (Kaianargi) Moldova si Valahia au fost inapoiate Turciei ca urmare Austria a hotarat a pune mana pe Bucovina in momentul retragerii armatelor rusesti si apoi vor informa Turcia. Ca actiunea sa reuseasca sigur l-au introdus ca parte si pe feldmaresalul Rumiantev, comandantul trupelor de ocupatie rusesti. In ce il priveste pe acesta a fost de acord fara stirea Curtii rusesti ca pe baza celor discutate cu Kaunitz, o tabachera de aur impodobita cu briliante si 5000 de galbeni au facut posibila aplicarea dorintei austriece. Pe de alta parte rusii eliberau tinuturile Cernautilor, Sucevei si a Campulungului, iar pe cealalta parte intrau ostile austriece, implantandu-si pajurele pe unde le conveneau. Aceasta actiune s-a facut in ziua de 1 octombrie 1774, iar Kaunitz caracteriza aceste masuri ca: mijloacele necesare atingerii scopului nostru constau in frica, corupere si alte mijloace convingatoare.“ Prin Conventia din 7 mai 1775, Turcia a recunoscut in principiu frauda facuta de Austria. In aceste conditii domnitorul Ghica si o delegatie numeroasa de boieri s-au adresat feldmaresalului rus corupt de austrieci pentru a-i cere explicatii pe care nu le-a primit, ceea ce a facut ca delegatia sa se adreseze ministrului turc care primise scrisoarea domnitorului Ghica. Acesta s-a limitat la evidentierea nerusinarii cu care o parte insemnata a teritoriului tarii a fost luata abuziv. Domnitorul Ghica, ramas singur, tradat de ministrul moldovean la Constantinopol Constantin Moruzi, necontand decat pe Dumnezeu a continuat sa creada si sa lupte pentru tara sa. Chiar baronul Thugut intr-o nota catre Kaunitz recunoaste si apreciaza hotararea si caracterul frumos si barbatesc al domnului Grigore Ghica si al boierilor cinstiti in lupta sa pentru dreptate. A continuat sa trimita la Poarta memorii, proteste, planuri topografice, documente istorice din mos-stramos pentru a arata abuzul ce l-a facut Austria in modul cel mai banditesc posibil. El a continuat sa arate ca Austria nu se mai multumea cu un drum pe care il ceruse initial spre Galitia pentru a o uni cu Pocutia, ca in fiecare zi isi marea pretentiile si tot marea zona ocupata, tragandu-si astfel un hotar din Ardeal pana sub zidurile Hotinului. Dar toate eforturile si argumentele domnitorului au fost in zadar. Aurul, briliantele, cititele cu pietre scumpe, oglinzile de Venetia, vasele de portelan au fost mai puternice decat dreptatea Moldovei si interesul Turciei. Si nici atunci domnitorul nu s-a descurajat, a cerut oficialilor turci ca el personal sa reprezinte Turcia la stabilirea hotarului nou. Nu s-a aprobat si atunci i-a rugat pe austrieci ca o compensatie a marii pierderi ce o suferea Moldova, sa-i inapoieze cetatea Hotinului dar si de acestia a fost refuzat ultima lovitura a fost raspunsul imparatesei Ecaterina a Rusiei care a amanat ajutorul de care el avea nevoie pe loc pentru ca tara era in pericol. Totusi in ultimul moment dupa ce a fost semnata Conventia din 7 mai 1775, a trimis un agent la Thugut si l-a rugat ca macar Suceava sa ramana a Moldovei – acesta i-a raspuns agentului ca nici nu are de gand sa se adreseze Curtii de la Viena. Cand au vazut ca domnitorul nu conteneste cu opozitia sa si ca nu se va opri, au ordonat asasinarea sa. Fapt petrecut la 11 octombrie 1777 la Iasi. Asta a fost pe scurt povestea in acte a furtului Bucovinei de catre Austria. col (r.) Ioan ABUTNARITEI
|
