Vremea acum: -
Min: Min: 10°C / Max: Max: 20°C
Min: Min: 10°C / Max: Max: 20°C
Vatra Dornei Live
Vezi aici imagini in direct de pe Partia Parc din Vatra Dornei
Asculta Radio Live
Asculta acum direct de pe internet!
RADIO ORION VATRA DORNEI
Vatra Dornei de altadata
Sustine Vatra Dornei!
Cine e online?
Avem 56 vizitatori online
Pagina in dezvoltare!
Daca observati o eroare de afisare sau functionalitate va rugam sa ne anuntati imediat apasand aici!
| O viata pentru o cauza |
 |
 |
 |
| Scris de Administrator | |||
| Vineri, 05 Iunie 2009 00:00 | |||
Distinsa doamna, Aspazia Lungulescu s-a nascut in urma cu 84 de ani in comuna Saru Dornei, din judetul Suceava in familia Sevastia si Andrei Pintilescu.
Parintii fiind buni gospodari, antrenati activ in viata sociala, culturala si religioasa a comunei, dar si cu mult interes pentru scris si citit s-au gandit sa faca un rost, pe masura, singurului lor copil.Asa se face ca in acest cadru familial, fetita a invatat de la o varsta destul de frageda cum se tine legatura cu pamantul stramosesc, traditiile de munca ale zonei de munte, dar si cele etno-folclorice, ce inseamna cinstea si bunatatea, ordinea si buna oranduiala, patriotismul. Deci cam acestea au fost consonantele educationale ai celor „ sapte ani de acas a” Atunci cand proaspata eleva, a pasit sfioasa pragul scolii primare din comuna, stia sa scrie si sa citeasca. Prin educatia primita in cadrul familiei, dar si prin firea sa linistita asociata cu dorinta de a cunoaste cat mai mult din tainele cartilor, si-a impresionat profund invatatorul, care la fiecare sfarsit de an a rasplatit acest copil cu diplome si coronite. Apreciind interesul elevei sale pentru a cunoaste tainele Limbii Romane, dar si ale istoriei si geografiei, o canalizeaza spre prestigioasa unitate de invatamant Liceul de fete „Elena Doamna” din Cernauti. Aici, marturiseste doamna Aspazia, ca a luat cunostinta cu acel patriotism bucovinean care a avut la baza, inca din cele mai vechi timpuri, dragostea fata de glie, respectul fata de credinta stramoseasca a neamului romanesc si conducatori. Vrajita de opera lui Slavici, Creanga, Blaga si in mod deosebit de Eminescu, pe care dealtfel la ales ca idol pentru toata viata, a inceput un studiu riguros al Limbii Romane, impletind-o cu istoria locurilor si evenimentelor parcurse de acest mare fauritor al versului romanesc. Pasiunea aceasta filologica si istorica a fost apreciata si incurajata de toate cadrele didactice din acest liceu. Simpozioanele, expunerile pe teme literare sau istorice si excursiile au fost apanajul intregirii cunostintelor acestei sarguincioase eleve. An de an a fost premianta, sefa de clasa si conducatoare de cerc literar. Pentru aceste merite deosebite a fost si bursiera. Pentru a putea revarsa „o coloana de lumina“ spre noile generatii, eleva Aspazia se hotaraste sa urmeze Facultatea de Litere si Filozofie din Iasi. Anii grei ai razboiului nu o demobilizeaza ci din contra se inscrie in paralel la Conservatorul de Muzica si Arta Dramatica. Inarmata cu cele doua diplome de excelenta, in anul 1949, este repartizata ca profesor de Limba si Literatura Romana in comuna Fundu Moldovei, unde functioneaza pana in anul 1951. In acele drumuri obositoare de navetista il cunoaste pe chipesul ofiter, Ion Lungulescu si se infiripeaza o puternica idila, ce in anul 1955, ii aduce in fata altarului. In anul 1951, in urma unui concurs se transfera cu serviciul ca profesor de Limba Romana la scoala Medie Tehnica de Cooperatie din Vatra Dornei, iar in anul1954, odata cu infiintarea Liceului Teoretic dornean ocupa catedra de profesor de Limba si Literatura Romana, unde munceste pana la pensionare (1980). In aceasta unitate, alaturi de talentatii sai colegi, Profesoara Aspazia Lungulescu, se simte in largul sau. Organizeaza deosebite serbari artistice cu diferite ocazii, pune bazele unei activitati culturale si artistice de amploare cu elevii si infiinteaza prima trupa de teatru cu liceeni din judet. Se remarca ca un reputat regizor si neobosita animatoare a activitatii culturale si literare din cadrul Casei Orasenesti de Cultura. In cadrul formatiei corale a dornelor activeaza ca o talentata altista. Astazi ar fi imposibil sa se faca o statistica din care sa reiese cam care a fost numarul elevilor participanti si premiati la fazele judetene si republicane ale olimpiadelor sau a celor admisi la facultatile de profil din tara, pregatiti si indrumati de profesoara Lungulescu. Dar au fost foarte multi. Activitatea sa deosebita in cei peste 40 de ani, nu s -a axat numai pe obiectul preferat – Limba si Literatura Romana - in calitate de diriginte a sprijinit si incurajat toti elevii ce impartaseau pasiuni si pentru alte discipline, iar pentru colegii mai tineri, de fiecare data gasea un sfat pertinent si un cuvant de incurajare. Mai trebuie subliniat faptul ca nu de putine ori comunicarile sale stiintifice au fost luate ca „ etalon ” de catre forurile judetene de resort. Distinsa profesoara a adus pe lume si un baiat. Inspirata din operele literare ia pus numele Tudor. Sarguincios ca bunicii si parintii sai, Tudor este absolvent al Facultatii de Informatica din Cluj Napoca, cu Diploma de merit si obtine pe baza acestor merite un important post de informatician in orasul Botosani. Are doua fete si un baiat, toti canalizati spre studii superioare. In urma cu doi ani, distinsa profesoara primeste o lovitura zdrobitoare- pierderea sotului-. Fiul, pentru ai mai atenua suferinta o gazduieste la Botosani. Dragostea fata de locurile natale de care se legau atatea si atatea amintiri, despartirea de casa in care a trait atat de fericita alaturi de fiinta iubita, lipsa prietenilor si a cunostintelor, au determinat-o sa se reintoarca pe locurile in care a copilarit si a gustat din oferta destinului, chiar cu riscul de a trai anii ce au mai ramas, de una singura. Din cand in cand se mai intalneste cu buna sa prietena din tinerete Prof. Tatiana Guga care dealtfel ca si dansa a trecut prin „furcile caudine” ale soartei si deapana nostalgic amintiri…amintiri. O mai viziteaza prietene si regulat trece pe la cimitir conversand imaginar cu acel barbat pe care la iubit atat de mult, pretuindu-i dragostea si fidelitatea, in cei peste 50 de ani de casnicie. Inainte de culcare se mai consoleaza cu acele telefoane pline de ingrijorare si compasiune venite de la Tudor. Zilnic bifeaza in calendar timpul ce a mai ramas pana la vacanta de vara cand din nou va fi alaturi de dragii sai nepotei. Intrebata care sunt satisfactiile traite in acesti ani de viata, Profesoara Lungulescu, ma priveste ingandurat si imi raspunde: „Ca profesor am cautat permanent sa predau un invatamant de calitate, sa feresc copii de capcanele limbii romane si sa-i conduc alaturi de parinti pe calea cea buna. Ca om m- am straduit sa fiu un exemplu in societate.” Da! Un adevar incontestabil. In cateva randuri an incercat sa ceionez viata unui adevarat dascal, care a strabatut toate treptele perfectiunii cerute de un invatamant selectiv si de o viata sanatoasa, stimata de colegi, parinti si elevi. Sa-i uram cu totii un calduros si sincer „La Multi Ani”! George TIMU
|
