Stiti povestea cu stapinul care pleaca de-acasa iar nevasta da fuga sa-l cheme pe argat, ca doar-doar si-or face si ei de cap?

Argatul da buzna-n casa, trece ca vintul prin dormitor pe linga femeia dezbracata si da iama-n camara cu alimente.

Ei, fiecare cu frustrarea si reprimarea lui, veti zice. Pe argat nu-l interesa sexul cu nevasta stapinului, ci bucatele la care rivnise bietul de el zi de zi. Povestea asta mi-a venit in cap cind au aparut statisticile privind ingrijorarile romanilor cauzate de criza economica in care ne afundam pe zi ce trece. M-a busit risul cind am vazut ca suntem mai ingrijorati de „subtierea” frigiderului decit de pierderea locurilor de munca(!?) Pai cum, la aproape 20 de ani de la prabusirea comunismului, suferim de aceleasi frustrari si reprimari ca inainte de 89? De fapt, ar trebui sa diferentiem putin. Pentru generatia care a prins vremurile lui Ceausescu, se mentine in continuare acea disperare de a-ti face provizii. Procurarea hranei, a alimentelor, devenise centrul existentei pentru bietul roman. Stim cite zile si nopti si-au pierdut parintii si bunicii nostri, pentru a ne asigura haleala noastra cea de toate zilele. Pentru generatia tinara insa, umplerea frigiderului si a caruciorului de cumparaturi nu este numai o nevoie ci si o justificare a unui statut social. Cu cit e caruciorul mai burdusit, cu atit crezi ca ai reusit mai bine in viata. Supermarketurile sunt mai frecventate decit muzeele si bisericile, consumatorii vagabondind in voie printre rafturi, gustind din fericirea de a fi atit de aproape de dorintele lor. „Stomacul” ramine in continuare un stapin absolut al neamului din care facem parte, si nu e vorba aici de mincarea care ne ajuta sa supravietuim, ci despre acea mincare care ne asigura un confort psihic. Nostalgicii comunismului spun ca nici nu era atit de rau pe vremea aia, ca nimeni n-a murit de foame si ca se descurca fiecare cum putea. Neam de descurcareti, fiecare reusea sa-si burduseasca frigiderul, ba chiar sa mai faca rost si de ceva „delicatese”, cum ar fi bananele, portocalele, sau chiar…sticlele cu Pepsi. Aceeasi nostalgici spun ca azi gasesti de toate numai ca nu sunt bani suficienti pentru a cumpara tot ce poftesti. Alte argumente in favoarea a ceea ce vrem sa demonstram: disperarea romanilor pentru cumparaturi in preajma Pastelui si a Craciunului, modul in care unii ajung la spital ca urmare a exagerarii legate de mincare (dupa un post in care ti-ai reprimat poftele). Pina nu ne vom elibera de aceste pofte, nu vom fi capabili sa intelegem ca dincolo de „bratul de fin”, sunt lucrurile cu adevarat importante, lucruri care tin de cresterea interioara sau de relatiile cu ceilalti. Comunistii au atacat tocmai aceste ultime doua lucruri, constienti fiind ca oamenii nu vor mai vedea nimic dincolo de „Zidul Mincarii”.

Mihai CIOATA

Sursa: Monitorul de Dorna
Nota: Acest articol este preluat automat de pe pagina oficiala a ziarului Monitorul de Dorna. Nu ne asumam nici o responsabilitate pentru continului lui. Atat textele cat si imaginile apartin autorilor lor. Imaginile respective nu se afla pe server la noi, daca unele nu sunt afisate, inseamna ca au fost sterse de autorii lor. Preluarea fiind automata, se poate ca uneori formatarea textului sa nu fie buna. Daca observati ca exista bucati lipsa din articol sau alte neconcordante, va rugam sa ne contactati. Va multumim!